(Cygnus olor)
Lebada aparține subfamiliei Anserinae. Cu penele sale hidrofuge și picioarele palmare, este una dintre principalele păsări din zonele de apă dulce și din zonele umede. Poate fi găsită în lacuri și iazuri, rezervoare, ape de inundații, estuare de maree și coastele adăpostite. Există 8 specii de lebede în întreaga lume. Lebăda mută poate măsura până la 4 ft 11 in (1,5 m) și cântărește 26 lb 7 oz (12 k). Această pasăre extrem de elegantă este originară din Europa și Asia Centrală și a fost introdusă ca pasăre ornamentală în multe alte regiuni ale lumii. Animalele tinere (cygnets) sunt gri-maronii; adulții au un penaj alb pur, cic portocaliu-roșu și picioare și picioare negre. Fiind una dintre cele mai grele păsări capabile să zboare, aleargă și lovește la suprafața apei până când se poate ridica în aer.
Lebăda în mitologie:
Pentru germani, lebada reprezenta nemurirea sufletului. Celții au legat lebedele lui Brigid, zeița luminii. În mitologia nordică, există o poveste a două lebede care trăiau în rădăcinile arborelui vieții Yggdrasil și lângă fântâna Urd, a cărei apă era venerată ca fiind sacră și purificatoare a Întregului. Zeul norilor, Hoenir, era considerat stăpânul lebedelor, iar Kara era regina lebedelor a Valkyriilor. Și-au învins dușmanii zburând, în timp ce cântau pe capul lor. Lebada a fost întotdeauna asociată cu lumina, frumusețea, strălucirea, puritatea și grația. Grecii au legat lebedele de zeul soarelui, Apollo, și de zeița iubirii, Afrodita.
Zeul grec, Zeus, a fost transformat într-o lebădă pentru a o seduce pe iubita lui Lena. Romanii au legat lebedele cu Venus. În India, lebada este reprezentată de pasărea sacră Hamsa,care simbolizează unitatea deplină cu suflarea sufletului. Atât Brahman, cât și Devi Mahatmya, mama Vedelor, călăresc o lebădă, care reprezintă puritatea și libertatea. Cygnus, constelația lebedelor poate fi văzută pe cer. Ne-am întâlnit și cu o lebădă în povestea „Rățușca cea urâtă” de Hans Christian Andersen sau în piesa muzicală „Lacul lebedelor” de Tschaikowski.
Lebăda în interpretarea viselor: Dacă există o lebădă în visul tău, acesta este un simbol al puterii inimii și ne spune starea în care se află.
Esența lebedei: Arătând frumusețea și viața în armonie, ne ajută să ne eliberăm de fricile și limitările noastre.
La nivelul corpului: Fricile și neliniștea pot duce adesea la tulburări de somn sau la coșmaruri. Disconfortul, amorțeala, palmele transpirate etc. pot fi simptome ale fricii. Esența ne poate ajuta să scăpăm de fricile noastre, astfel încât să le înțelegem și astfel simptomele să dispară automat.
Emoţional:
Lebedele vin adesea lângă noi și croncănesc brusc. De asemenea, pot zbura spre noi și încearcă să ne alunge dacă suntem într-o barcă și se simt amenințate sau ne văd ca pe o amenințare pentru cuibul lor. Așadar, așa ne testează de parcă ne-ar întreba: „Ți-e frică?” De foarte multe ori, vrem să credem că ne cunoaștem fricile și le stăpânim, dar lebada face un pas dincolo, lucrând cu fricile ancestrale, încrederea inițială. Aceste temeri se pot manifesta sub formă de îndoială de sine, tristețe profundă, singurătate sau un sentiment de durere în lume.
Toate aceste temeri sunt adesea declanșate de experiențe traumatice. Din punct de vedere evolutiv, lebada este un animal foarte vechi, care a apărut din evoluția dinozaurilor. La fel, reflectă fricile ancestrale, cele care sunt ascunse foarte adânc, de care de multe ori nici măcar nu suntem conștienți. Când devenim conștienți de ele,suntem capabili să le înțelegem. Esența de lebădă ne ajută să le eliberăm prin întărirea stimei de sine și a încrederii în sine. Curajul ia locul fricii. Efectul acestei esențe a fost demonstrat prin electrocardiograme (teste efectuate în Institutul de Comunicare și Cercetare a Creierului Haffelder din Stuttgart, Germania).
La nivel spiritual: Lebăda ne ajută să găsim adevăratul har al sufletului nostru, să ne eliberăm și să curățăm vechile frici. Ne duce la sentimentul unei inspirații mai înalte și ne învață să urmăm pașii spre iubirea adevărată a inimii, să ne luăm timp pentru frumusețe și odihnă; în cele din urmă ne inspiră artistic, astfel încât sufletul nostru să poată fi exprimat. Ne ajută să avem încredere în vocea noastră interioară și în Dumnezeu.
